nasterea naturala vs cezariana

deschid subiectul asta nu pt mine ci pt o verisoara de a mea careia ii este frica sa nasca natural. eu una am nascut natural de 2 ori- nu a fost usor dar nici sfarsitul lumii. am incercat o multime de argumente ca sa o conving dar nu am reusit...
ma gandesc ca poate mai gasesc idei pe la voi- din experienta voastra...daca nu reusesc macar povestim prin ce am trecut ca sunt sigura ca aveti tolba plina!
si daca pe verisoara mea s-ar putea sa nu o mai intoarca nimeni din drum poate alte viitoare mamici gasesc aici motive pentru nasterea naturala.

eu nu am avut nici epidurala desi in amandoua cazurile am avut momente de slabiciune cand as fi facut orice sa scap mai ales la Luca care la dilatatie 10 se incapatana sa ramana sus in burta si nu avea nici un gand sa coboare!
dar cred ca e o experienta de neuitat pe care nu o regret nici o secunda si nu as face altfel! a fost cel mai bine pt mine si pt copii mei!

dar hai sa nu vorbesc singura! asteptam si viitoarele mamici de pe forum daca sunt (si pe spur desi nu e la prima experienta!)

Ileana, da, eu am argumentele mele personale fara sa exclud motivele pentru care fetele se decid pentru cezariana.

Sa incerci sa nasti natural, intr-un mediu mai ales spitalicesc, ca-i in Ro sau aiurea, si sa-ti fie frica si groaza din start nu sunt premize foarte bune...Asa ca, desi in ochii mei asta nu justifica cezariana din partea medicilor, justifica optiunea femeii care crede ca alege drumul cel mai simplu.

Dar nu vreau sa polemizez aici, nu e cazul desi sunt o maniaca a nasterii naturale si pentru mine sa ajung la cezariana ar fi o catastrofa de grad mijlociu si m-ar amara rau.

Ieri mi-a vorbit moasa mea de psihologia travaliului, ca exista un moment, o faza in travaliu cand femeile spun "faceti ce vreti cu mine, eu nu mai vreau, nu mai pot etc. etc.) si e un moment crucial si arata ca hormonii care determina asta isi fac datoria. E insa un moment in care suntem foarte vulnerabile pentru medicamentatie si pentru cezariana.

Eu am stiut din start ca nu voi avea alternative medicamentoase antidurere fiind acasa, dar am invatat si pus in practica alternative naturale.

Nu va spun ca faptul ca sotul meu mi-a masat sanii si sfarcurile, dilatatia s-a produs in cateva minute de la 4 la 9 cm. Baia cu lavanda, acupunctura si presopunctura, masaje, respiratia si unele sunete, incantatii etc. sunt toate metode foarte eficiente de a "deal" cu durerea.

Pozitia mea fata de durere e ca nu e una pe care o pot compara cu orice alta durere. Daca ma tai taind ceapa in bucatarie plang ca un copil. La nastere o accept 100% ca fiind parte dintr.un proces necesar. Si nu mi.e frica de ea pentru ca e parte din mine.

Dar, spun asta doar in contextul inc are stiu ca sunt in cuibul meu, cu sotul meu si cu o moasa in care am absoluta incredere, ca sunt eu cu mine si nu ma bruiaza nimeni astfel incat sa nasc cum simt. Nu stiu cat de lejera as fi intr-un spital cu medici si idioti in jur..

Cert e ca pentru mine nasterea e ca si sexul, nu-l pot face in public, am nevoie de atmosfera mea. Si asta incerc sa fac...

Nu sunt deloc pentru cezariana la cerere, pentru cezariana de minimarea riscului pentru medici si cezariana de frica pacientului. Cred ca acolo unde e frica ea izvoraste din lipsa de informare. Nu din realitate.

Mie mi da curaj sa le citesc sau sa vorbesc cu femei care au nascut natural si autodeterminat.

Sa vedem cum va fi, deocamdata vorbe mari, sa le pun si in fapta

Lili Tudose, educatoare Lamaze e mare specialista in tema asta, contactati-o daca va itnereseaza, e extraordinara:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

eu nu cred ca e corect pusa problema
cezariana s-a dovedit o binecuvantare in multe cazuri si nu trebuie pusa automat la colt
cred ca dezbaterea e de fapt "nastere naturala" vs "vaginala asistata" vs "cezariana electiva" (fara indicatie medicala)
verisoara ta trebuie sa se informeze in privinta riscurilor fiecarui tip de procedura si sa le puna in balanta cu teama ei.
intreab-o cum se viseaza DUPA nastere? ametita, cu dureri de cap si/sau burta si in imposibilitatea de a-si ingriji bebelusul sau plina de energie si optimism, cu bebelusul la san?
momentul nasterii e atat de scurt... chiar daca dureaza o zi intreaga. dar este primul pas pe un drum sau altul... depinde de ea pe ce drum vrea sa apuce

faptul ca am nascut natural mie mi-a permis sa-mi iau bebelusa langa mine, sa o ingrijesc si sa o alaptez exclusiv (la inceput cu colostru) de la 3 ore dupa nastere. pe mine nicio durere nu m-ar speria asa tare ca gandul ca nu pot fi langa bebe din secunda unu

buna idee vanilla- am sa incerc sa o intreb daca nu-si doreste sa stea cu bebe din primul moment cand apare pe lume! am insa senzatia ca frica de durere ii intuneca judecata! eu una incarcam sa-mi spun ca atatea femei au nascut natural de atatea ori incat nu poate fi ceva atat de ingrozitor. si cum zice si SN e o durere naturala, face parte din viata!
nici eu nu sunt contra cezarienei cu orice pret! si sunt cazuri medicale in care inteleg ca e recomandata, si daca medicina a facut progrese sa le si folosim cand e cazul!
madimih- si luca a avut 4 kg si e clar ca a contat (fata de fetita care a avut 3.250!) oricum depinde si de cum reusesti sa te dilati, sa impingi...
gasesc foarte tare experienta lui SN, asistata de sot si atat de ajutata! dar e ceva personal- fiecare intelege sa traiasca altfel momentul. desi am mare incredere in sotul meu in acele clipe am preferat personalul medical- am si avut mare noroc cu o doctorita care mi-a fost ca o mama (cu care am nascut amandoi copii- si acum ma gandesc ca a fost prima persoana care mi-a tinut bebeii in brate!) si o echipa de moase pe care le simteam ca pe niste prietene- acele femei m-au ajutat extraodinar de mult, nu am sa le uit toata viata...

ma bucur sa vad cat de deschise sunteti pe acest subiect

Eu am facut doua cezariene si sper sa o convingem pe verisoara ca ar face cea mai mare greseala

Acum nu pot sa raman...dar revinnnn

din lipsa de informare, toata sarcina, si chiar si inainte de sarcina, nici nu concepeam altfel de nastere decat cezariana. eram moarta de frica si refuzam chiar si sa ma informez. la prima consultatie dupa ce mi s-a confirmat sarcina, i-am sous dr clar: ''exclusa o nastere naturala''. aveam 7 sapt de sarcina. apoi sarcina a evoluat cu probleme, cu risc de avort spontan, cu repaus total la pat, cu internari. pe la 26 de sapt eram in spital cu risc de a pierde sarcina si i-am spus dr mele: ''nu-i asa ca-mi faceti cezariana?''. enervarea ei a fost evidenta. l-a tras pe sot de-o parte si i-a spus ca pana una alta, sa avem grija sa duc sarcina la capat si vom vedea cum nasc. la controalele urmatoare a incercat sa-mi explice ca daca sarcina ajunge la termen, bebele va fi foarte mare iar oftalmologul meu va da pe bune recomandare, o sa facem si cezariana. daca insa travaliul se declanseaza mai devreme, sa am in vedere si o nastere naturala. incet, incet am inceput sa cochetez cu gandul nasterii naturale, dar musai cu epidurala....ziceam eu. am ajuns la 36 de sapt si controlul saptamanal de rigoare a aratat ca deja eram dilatata 1 cm. panica m-a cuprins, caci era totusi devreme. dr m-a sfatuit sa stau in continuare potolita si lipita de pat. daca in urmatoare sapt nu se intampla nimic, urma ca peste o sapt, cand ea era de garda la spital, s amerg la control, dar s aam si bagajul de rigoare la mine pt. orice eventualitate. in noaptea de dinaintea garzii ei si a controlului planificat.....s-a pornit travaliul.
o scurtez, caci m-am intins: am nascut natural, FARA epidurala, la 37s+4z, un bebe de 3700g, si nu regret deloc alegerea facuta. cand ma gandesc acum la bebe 2, ma rog din suflet la Dumnezeu, sa n-am probleme medicale si sa pot naste natural, caci frica de cezariana pe care o am acum e muuuuuuuuuuult mai mare decat frica de nastere naturala pe care o aveam la prima sarcina.
atat vreau sa mai spun: la 2 ore de la nastere am avut bebele la san, la 3 ore alergam prin spital, la propriu, si toate cele 9 zile cat am stat in spital am fost mama tuturor cezarienelor care s-au perindat prin rezerva.

bravo Ela!

Ieri ne vorbea moasa la cursul de pregatire pentru nastere ca nu exista bebelusi "prea" mari si nici bazine "prea" inguste. E un paradox pentru ca bazinul e un element care se misca si se deschide foarte mult in timpul travaliului, bebelusii grei nu au neaparat capete mai enorme si dupa natura, nici un copil nu creste mai mare decat permite bazinul sa treaca prin el (cazuri foarte rare, de bazin lezat, deformatii / malformatii sau diabet gestational raaaar)


Ce gasesc eu fascinant e faptul ca masuratorile astea se fac pur si simplu static: copilul e atat de mare, bazinul atat de mic ergo:nu puteti naste natural. Castrarea asta mi se pare extraordinara din partea medicilor! Faptul ca in timpul travaliului se intampla multe modificari fizice care permit intr-adevar ca bebelusul sa treaca prin perineu e undeva prafuit in memoria multor medici.

Eu am incredere in natura umana si mai perfect decat ne-a facut natura nu poate fi nici un bisturiu.

Cursul de ieri (a fost partea intensiva cu partenerul) mi-a facut pofta sa nasc. Din nou.