Nasterea acasa, experienta mea dintai, sper sa urmeze alta...

Unele din fetele de aici imi stiu povestea nasterii, altele poate nu. Nu vreau sa ma repet, dar o fac cu mare placere de fiecare data, mai ales ca in curand sper sa pot naste din nou, acasa.

Aici povestea mea si a fetitei noastre minunate, gazduita pe blogul Lilianei Tudose, o mamica si femeie extraordinara:

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

am vazut zilele trecute documentarul "pregnant in america" despre mcdonaldizarea nasterii in spital si avantajele nasterii acasa.
pe zi ce trece imi dau seama ca, desi se poate spune ca la standardele romanesti "i'm one of the lucky ones" - nastere naturala fara epidurala/ bebe la san dupa 3 ore/ bebe cu mine in camera de la inceput /recuperare rapida-, am avut totusi parte de o experienta foarte nasoala fata de ce ar putea fi.
asa ca, in caz ca inca nu ti-am spus-o, am un fel de mix de nostalgie, invidie si fericire cand citesc o poveste ca a ta. si cum probabil voi mai citi de la tine si dupa bebe 2. felicitari si sper sa ne tii la curent cu pregatirile. sunt curioasa cum decurge planificarea unei nasteri acasa. ce discuti cu moasa? care e, de fapt, rolul ei? unde sta tatal in toata treaba asta?

vanilla_baby a scris:
in alta ordine de idei, am vazut zilele trecute documentarul "pregnant in america" despre mcdonaldizarea nasterii in spital si avantajele nasterii acasa.
pe zi ce trece imi dau seama ca, desi se poate spune ca la standardele romanesti "i'm one of the lucky ones" - nastere naturala fara epidurala/ bebe la san dupa 3 ore/ bebe cu mine in camera de la inceput /recuperare rapida-, am avut totusi parte de o experienta foarte nasoala fata de ce ar putea fi.
asa ca, in caz ca inca nu ti-am spus-o, am un fel de mix de nostalgie, invidie si fericire cand citesc o poveste ca a ta. si cum probabil voi mai citi de la tine si dupa bebe 2. felicitari si sper sa ne tii la curent cu pregatirile. sunt curioasa cum decurge planificarea unei nasteri acasa. ce discuti cu moasa? care e, de fapt, rolul ei? unde sta tatal in toata treaba asta?

Vanilla, cand s-a nascut fetita noastra, credeam ca a fost perfect, ca mai bine nu se poate. Eram intr-o faza a vietii mele, la un nivel de constiinta care imi permitea sa simt asa. Acum stiu ca fiecare nastere, fiecare "planificare" etc. sunt ata de unice incat nu le pto compara calitativ.

Stiu doar ce NU mai vreau sa fac, ce vreau sa fac altfel.

Moasa noastra vine la 3-4 saptamani la noi acasa, pentru ca. 1,5 ore si discutam: decurgerea sarcinii, ce spune ginecologul, imi da sfaturi daca am probleme (arsuri la stomac, greturi etc.) masoara si asculta bebele, ma palpeaza si intra fin si cu multa dragoste in viata noastra de familie.

Abea acum "planificam" ce e nevoie in casa pentru nastere: saci de nailon, mingea de gimnastica, mi-am atarnat un wrap de tavan, cada de baie, cafea pentru compresele de pe vulva din timpul expulziei, prosoape incalzite etc. etc. Dar in fond nu e neoie de mai nimic...

Data viitoare cand vine moasa discutam si va povestesc. In noiembrie ne reimprospatam cursul Lamaze si in plus unul de relationare cu fratii (fetita noastra va fi, in functie de situatie, prezenta la nastere).

Moasa e pe langa asistenta sanitara (ea zice ca eu fac tot, ea numai are grija sa nu dea bebele cu capul de ceva cand iese ), suport psihic si moral mai ales.

Sotul meu e mereu prezent cand vine moasa la noi, si el discuta (i-a facut anamneza si lui, si de exemplu, l-a intrebat "in situatii de stress, ce faci? ce te doare sau ce te imbolnaveste? etc.). Se ocupa mult si de el, de ce simte, ce crede, el intreaba multe desi e deja "rutinat".

Dar desi discutam mult, nu planuim mare lucru ca nu prea avem cum...o nastere e ou cu surprize!
Si ce e cel mai importatn, e ca ne pregatim si mai ales sotul meu, cum si ce sa facem daca vine bebele si moasa nu e ajunsa (la antecedentele mele e plauzibil...)

Va tin a curent oricum.

SuperbParinte a scris:fetita noastra va fi, in functie de situatie, prezenta la nastere

uite si in legatura cu aspectul asta sunt curioasa.. ce inseamna, mai exact, prezenta? (langa tine? langa moasa? in camera? in casa?)

apropo de documentarul ala. spuneau despre necesitatea femeii (sau femelei daca vorbim de animale) de a se iloza in timpul nasterii, de a fi singura. eu m-am regasit foarte bine in ipostaza asta de femeie care naste singura (cu moasa). nu stiu de ce, dar am senzatia ca prezenta tatalui sau a unui copil mic m-ar defocusa (as fi cumva ingrijorata pentru grija lor... nu stiu daca ma intelegi). e adevarat ca in momentele alea esti intr-un fel de trasa si poti la fel de bine sa fii intr-o camera plina de oameni (cum de fapt am fost si eu). dar, daca ma gandesc la "cazul ideal", imi place ideea de a ma izola de orice tip de audienta

As avea si eu o intrebare- nu iti e frica de posibile complicatii? Eu am nascut 2 copii, natural si fara epidurala, si desi a 2-a oara trebuia sa fie mai usor a fost mai greu- eu eram dilatata 10 iar copilul nu coborase inca in bazin si m-am chinut mult pana am nascut. Am auzit multe povesti in spital de mame ce nu au reusit insa sa nasca natural, desi isi doreau, dar in timpul travaliului multe se pot intampla si poate e nevoie de cezariana...sau cine stie cate altele... Nu vreau sa descurajez...Cred ca asa sunt eu- suflu si-n iaurt....
Si mai pot spune ca a doua oara l-am oprit langa mine si pe sotul meu- era noapte si liniste in spital si nu incepusera inca durerile mari- apoi dupa ce mi s-a rupt apa si au inceput si durerile mai mari i s-a facut rau (bause cafea pe stomacul gol si era si nedormit si cand m-a vazut si pe mine...)! A trebuit sa chem asistentele (le-am zis ca sotul mau naste!) sa-l oxigeneze la mine-n pat! L-am trimis pe hol apoi! Mai bine doar cu moasele care stiu care-i treaba...

vanilla_baby a scris:

SuperbParinte a scris:fetita noastra va fi, in functie de situatie, prezenta la nastere

uite si in legatura cu aspectul asta sunt curioasa.. ce inseamna, mai exact, prezenta? (langa tine? langa moasa? in camera? in casa?)

apropo de documentarul ala. spuneau despre necesitatea femeii (sau femelei daca vorbim de animale) de a se iloza in timpul nasterii, de a fi singura. eu m-am regasit foarte bine in ipostaza asta de femeie care naste singura (cu moasa). nu stiu de ce, dar am senzatia ca prezenta tatalui sau a unui copil mic m-ar defocusa (as fi cumva ingrijorata pentru grija lor... nu stiu daca ma intelegi). e adevarat ca in momentele alea esti intr-un fel de trasa si poti la fel de bine sa fii intr-o camera plina de oameni (cum de fapt am fost si eu). dar, daca ma gandesc la "cazul ideal", imi place ideea de a ma izola de orice tip de audienta

Stiu vanilla, am discutat multe despre aspectele astea si n-am un raspuns concret referitor la ce cred ca e bine sau nu.

Cert e ca, da, izolarea respectiva am simtit-o cat de benefica e si la nasterea fetitei noastre. Moasa a fost prezenta fizic foarte putin, sotul meu a fost langa mine dar eu eram intr-o capsula doar cu mine, atat de interiorizata ca nu am inregistrat cine iese sau intra in cuibul meu de nascut. Important a fost pentru mine sa stiu ca e cineva prezent, daca as avea nevoie. In rest, I did it by myself. Sa fi fost singura, sigur nu ma simteam in siguranta. Sotul meu a trait nasterea asta si el, foarte intens si emotional. In felul lui.

La o clinica n-ai intimitatea de acasa, de aici se nasc si multe probleme.

Daca apuci, citeste Ina May Gaskin - Spiritual Midwifery si Guide to Childbirth (sunt pe youtube si videouri excelnte cu ea vorbind despre functia de sfincter a colului uterin, care se poate inhiba si reinchide daca mediul nu e prielnic). Iti trimit cu drag filmul Orgasmic Birth, e foarte incurajator in fortele feminine proprii.

Cat despre prezenta fetitei noastre, am lasat orice posibilitate deschisa, pentru ca nu am de unde sa stiu cum va decurge totul. Daca ea alege sa fie de fata si e ok si pentru mine, no problem. Daca ma deranjeaza au unde sa mearga, iar daca o deranjeaza pe ea, cu atat mai mult.
Prietenele mele au nascut multe acasa, unele au mai multi copii, cate nasteri atatea povesti.

Avem o doula care se ocupa de ea, e prietena mea cea mai apropiata si e si matusa ei sau bunica la indemana. Daca doarme in timpul travaliului e ok,, -de multe ori se intampla asa mi-a zis moasa, pentru ca atunci cand copiii dorm, mama e pregatita sa isi dea drumul travaliului si carmeste asta inconstient.

ileana a scris:As avea si eu o intrebare- nu iti e frica de posibile complicatii? Eu am nascut 2 copii, natural si fara epidurala, si desi a 2-a oara trebuia sa fie mai usor a fost mai greu- eu eram dilatata 10 iar copilul nu coborase inca in bazin si m-am chinut mult pana am nascut. Am auzit multe povesti in spital de mame ce nu au reusit insa sa nasca natural, desi isi doreau, dar in timpul travaliului multe se pot intampla si poate e nevoie de cezariana...sau cine stie cate altele... Nu vreau sa descurajez...Cred ca asa sunt eu- suflu si-n iaurt....
Si mai pot spune ca a doua oara l-am oprit langa mine si pe sotul meu- era noapte si liniste in spital si nu incepusera inca durerile mari- apoi dupa ce mi s-a rupt apa si au inceput si durerile mai mari i s-a facut rau (bause cafea pe stomacul gol si era si nedormit si cand m-a vazut si pe mine...)! A trebuit sa chem asistentele (le-am zis ca sotul mau naste!) sa-l oxigeneze la mine-n pat! L-am trimis pe hol apoi! Mai bine doar cu moasele care stiu care-i treaba...

Ileana nu imi e frica.

In primul rand ca am deja experienta nasterii acasa care a fost pozitiva si mi-a dat si mai multa incredere in fortele proprii.
Al doilea e ca, moasa nu vine doar sa ii scoata copilul, ci ma acompaniaza deja toata sarcina mana in mana cu un ginecolog, am mare incredere in ea, face nasteri acasa de 30 de ani.
Urmatorul spital e in caz de urgenta la 3 minute si statistic vorbind nasterile acasa sunt mai sigure dpdv al complicatiile decat nasterile din clinica.

Pentru mine o cezariana sau o clinica suna horror. Dar nu vorbim de Romania, poate e si asta un argument.

Sotul meu a ales singur sa fie langa noi, si are oricand dreptul si optiunea sa se retraga.

Eu nu simt deloc ca nu are loc langa mine, dimpotriva, la ultima nastere am trait niste experiente intime care ne-au adus si mai aproape. Si acuma avem alte "teme"pe care le vedem ca binevenite de celebrat impreuna cu nasterea asta. Suna ezoteric poate, e foarte cald ceea ce simt.

frumos, foarte frumos :)

mult succes si nastere cat mai usoara

Nu stiu de ce nasterea acasa a ajuns sa fie vazuta ca pe o minune. M-am muatta intr-un sat de 5 ani si aici femeile care au in jur de 50 de ani toate au nascut acasa. Iar prin satele din jur inca mai nasc ...ori nu poate urca ambulanta ori pornesc ele prea tarziu spre spital. nici nu aveti idee cati s-au nascut in carute

Stiu o pveste tare faina in care femeia pana in ultima clipa trebaluia pe afara, fiul ei mai mare ceruse de mancare si se dusera in casa. Travaliul a fost atat de rapid incat a aruncat cateva cearceauri intr-o troaca de lemn pe care s-a si asezat si acolo l-a nascut pe micut. Apoi cu un cutit a taiat cordonul ombilical.