Bebe zgarie, ciupeste si musca

geta a scris:Eliza, eu te felicit ca te-ai documentat si ai luat decizia corecta. Acum, si voi si copilul sunteti mult mai relaxati, multumiti, odihniti ca inainte.

Geta, multumesc! Mi-a placut faza cu "odihniti ca inainte". Pai care odihna inainte ca nimeni nu se odihnea?
- De la nastere si pana la 4 luni copilul a dormit pe pat alaturi de mine, sotul in sufragerie, eu trezindu-ma la 2-3 ore,
- de la 4 la 7 luni copilul in patutul lui, noi in aceeasi camera cu el, eu sarind la orice scancet (de 5-10 ori pe noapte),
- de la 7 la 13 luni copilul intre noi din motiv ca crescuse si era prea greu sa-l tot ridic din patut si sa-l pun la loc dupa supt, el oricum trezindu-se cand il puneam jos, asadar l-am luat intre noi, alaptand de 5-7-10 ori pe noapte.
Asa ca odihna a fost "ioc", si pt noi si pt copil. Acum, cu noul program insa, el doarme bine, iar noi cam cate 8 ore pe noapte (23:00-7:00).

geta a scris:Eliza, eu te felicit ca te-ai documentat si ai luat decizia corecta. Acum, si voi si copilul sunteti mult mai relaxati, multumiti, odihniti ca inainte.

Eu, din prima zi cind am venit din maternitate acasa, mi-am culcat copilul in patutul lui. Avind doar 2 camere, in dormitor dormeam eu cu copilul iar sotul dormea pe canapea in sufragerie. Noi, n-am vazut rostul sa culcam copilul in pat intre noi, a doua zi, sotul trebuia sa fie odihnit la servici ca sa poata sa munceasca. Cumparaturi, curatenie si mincare facea sotul meu. De aceea, nu-i inteleg pe cei care ridica in slavi culcatul copilului in pat intre parinti. Eu cred ca-i vorba despre : sa moara si capra vecinului :>>:

Dupa cum ai povestit vad ca copilul s-a acomodat foarte bine cu noul program. Mergi inainte fara frica, sunt convinsa ca faci ce iti spune inima ta de mama care vrea intotdeauna binele copilului ei.

Cei care ridica in slavi co-sleepingul o fac pentru ca i-au descoperit benefiicile si vorbind despre ele pot sa le comunice asta si altora.
Parerea mea (bazata pe propria experienta si documentare, nu sunt experta) e ca co-sleepingul e cea mai buna varianta pentru mamele care alapteaza ( in special cele care alapteaza noaptea), si care vor sa-si mentina cat mai ridica secretia lactata. E adevarat, multe mame pot alapta mult si bine fara a alapta si noaptea si fara a dormi cu copilul, insa sunt convinsa ca exista si mame a caror secretie lactata a fost prejudiciata de pauza de noapte pe care o doreau sau o impuneau copilului (noaptea se secreta in mai mare masura hormonii lactatiei iar suptul de noapte ii stimuleaza si mai mult).

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

De pe linkul de mai sus, de pe site-ul UNICEF ( da, chiar UNICEF) se poate downloada o brosura creata pentru mamele care alapteaza, unde se afirma clar ca mamele care dorm cu bebe in pat tind sa alapteze pe perioada mai lunga decat cele care nu o fac. De asemenea, sunt date si recomandari legate de masuri de siguranta, pozitia recomandata (pe care mamele o adopta oricum natural, instinctiv).
Pentru bebelusii hraniti cu formula (sub 6 luni), cea mai buna varianta de somn este intr-un patut, langa patul mamei ( nu in alta camera!)

In fine, eu sunt pentru co-sleeping (daca voi avea timp voi scrie intr-un alt mesaj mai multe detalii), insa in acelasi timp nu cred ca exista retete fixe bune pentru toata lumea. Solutia cea mai buna o alege fiecare, in functie de stilului lui de a fi parinte, in functie de situatia din familie, si nu in ultimul rand in functie de copil. Spun ca si in functie de copil pentru ca felul de a fi al copilului influenteaza cel mai mult deciziile. Dr. Sears, cunoscutul pediatrul american care a propus conceptul de "AP", tata a 8 copii, povesteste pe site-ul lui ca impreuna cu sotia a descoperit co-sleepingul la al patrulea copil, o fetita, care nu vroia nici cum sa doarma
in patut (primii trei copii au fost culcati in patut). Au luat-o cu ei in pat, ceea ce le-a schimbat in mare masura conceptia despre somnul bebelusilor si i-a directionat spre numeroase observatii si studii. Alte consecinte ale acestui gest au fost cartile de AP pe care le-a publicat, si faptul ca urmatorii lor 4 copii au dormit tot cu ei in pat cat au fost mici. Sears a facut chiar experimente de observare a mamelor care dormeau cu copiii lor, cu concluzii foarte interesante. Pentru cine vrea sa citeasca mai mult las linkul.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Eliza, din primul tau mesaj se intelege altceva decat din al doilea. Din primul tau mesaj se intelege ca copilul tau, dupa un an in care a dormit cu tine, brusc a fost plasat in alta camera, fara nici o explicatie si lasat sa planga pana adoarme. Al doilea mesaj vine sa lamureasca si ne descrie o cu totul alta situatie. Raspunsurile pe care le-ai primit si care poate nu ti-au placut, au fost pentru ca in primul mesaj nu ai explicat in totalitate situatia.

Eliza, din primul tau mesaj se intelege altceva decat din al doilea. Din primul tau mesaj se intelege ca copilul tau, dupa un an in care a dormit cu tine, brusc a fost plasat in alta camera, fara nici o explicatie si lasat sa planga pana adoarme. Al doilea mesaj vine sa lamureasca si ne descrie o cu totul alta situatie. Raspunsurile pe care le-ai primit si care poate nu ti-au placut, au fost pentru ca in primul mesaj nu ai explicat in totalitate situatia.

Ioana_M

Ioana, aceiasi impresie o am si eu.

Eliza, intrebarea mea este: daca copilul tau ar fi plans neincetat in alta camera l-ai mai fi lasat?
Pentru ca eu am intampinat situatia asta cu ambii copilasi si zau ca nu am rezistat si nu imi pare nici o clipa rau. Ador si acum sa dorm cu Lucas in pat, sa ii simt mirosul scalpului...sa ii simt manuta in par...

Cat despre momentele intime cu sotul meu, marturisesc ca nu lipsesc. Asta doar in cazul in care va intrebati :)

Da, acum imi dau seama ca primul meu mesaj nu a descris suficient contextul, ci mai mult masura radicala pe care am luat-o.
Lore, cum adica "daca ar fi plans neincetat"? Oricine plange mult sau putin, dar tot se opreste la un moment dat sau adoarme. Eu am fost hotarata sa merg pe drumul asta, pentru ca stiam ca e singura alternativa. Sa continui tot asa nu mai puteam.
Prima data a plans 45' si mi-a fost cumplit de greu sa-l aud si sa nu pot intra la el, dar in asta consta reusita metodei si a trebuit sa ma tin tare. Cand am vazut ca a dormit toata noaptea fara trezire nu-mi venea sa cred, asa ca am prins curaj. A doua oara, inainte de somnul de dimineata a plans 30' si a dormit 2 ore - iarasi record! Apoi a mai plans doar 15' la urmatorul somn.
Am mai gresit si eu, ca la un moment dat am zis hai sa mai intru la el ca plange prea tare, insa nu faceam decat sa-l starnesc din nou. Acum il verific dupa ce adoarme.
Sigur ca e greu, nu oricine poate rezista sa-si auda copilul plangand, am fost si avertizati de acest lucru. Dar inca o data repet, nu oricine trebuie sa procedeze asa, mai sunt si alte metode potrivite altor tulburari de somn.
Eu ma bucur acum ca doarme singurel si mai ales ca se culca singur si nici nu mai plange, ci e linisitit. Inainte de culcare spunem "Ingerasul", el saruta icoana, il pun in patut, se aseaza cu fatzuca pe perna si in 5' doarme ca un ingeras.

Te vei gandi mai tarziu la ce iti voi spune. Intotdeauna metoda asta va avea repercusiuni mai tarziu, in comportamentul copilului. Imi dau seama ca am inteles perfect primul mesaj iar reactiile au fost pe masura.

Sper sa te ajute pe viitor acest articol:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Crede-ma...nici nu am putut sa iti citesc tot mesajul.

Lore, am recitit articolul, desi il mai citisem, de data asta cu alti ochi. Prima data l-am vazut cumva ca o confirmare ca e bine ce facem, desi rezultatele erau dezastruoase. Acum imi dau seama ca nu are argumente deloc, doar invoca SIDS la vârste foarte fragede (ceea ce la noi nu a fost cazul, caci 13 luni am tot stat iepureste langa el) si faptul ca e normal si sanatos ca copilul sa nu doarma noaptea pana la 3-4 ani si ca odata ce ai inteles asta ar trebui sa-ti fie si mai usor!!! Ca trebuie sa renunti la gandul ca ai avea si tu nevoie de un somn noaptea, iar trezirile sa le consideri benefice si pretioase!!! Ca trec atat de repede acesti ani...
Sincer... no comment...
Mai bine lasam balta subiectul, e clar ca sunt pareri pro si contra, pana la urma fiecare face cum crede de cuviinta.
By the way, nici tu nu ne-ai spus de ce ti-ai lasat fetita sa planga (am inteles doar ca a fost in urma unor sfaturi proaste si ca acum regreti) si ce repercusiuni are acest lucru acum. Imi tot spui ca va avea urmari, dar ce urmari n-am inteles... Spune-ne ceva concret.

Ma pregateam sa raspund zilele astea, multumimd lui Lore pentru sfat, pentru ca am ridicat de vreo 2 ori tonul la Lara cand m-a muscat, indepartand-o de la san, i-am explicat simplu ca ma doare, am vazut cateva lacramioare in ochii ei desi nu a plans efectiv, si de atunci niciodata nu a mai muscat. Insa astazi, am adormit cu ea la pranz, alaptand, si se pare, am adormit cu sanul in gurita ei. Se pare ca Lara a avut vreo durere puternica de dinti sau o fi visat ceva, ca m-am trezit brusc cu o durere insuportabila de la o muscatura ce mi-a ajuns la sange. Primul instinct a fost sa urlu cat pot de tare de durere, insa cand am vazut ca Lara dormea ca un ingeras total inconstienta de ce s-a intamplat, m-am abtinut. Era inutil s-o trezesc strigand la ea, oricum nu ar fi priceput ce se intamplase.
Mai am putin de lucru cu ea la ciupituri